Luptătorul estonian Kristjan Palusalu este unul dintre cei trei campioni olimpici învingători atât la lupte libere, cât și la greco-romane, performanță obținută la Jocurile Olimpice de la Berlin, din 1936. Sportivul baltic trebuia să participe și la Olimpiada de iarnă din 1940, la proba de sanie. Din păcate, acea ediție a fost anulată din cauza izbucnirii celui de-al II-lea război mondial. Mai mult decât atât, țara sa și-a pierdut independența, iar el, libertatea. Nu și onoarea. Și totuși, el a avut dreptul la propria sa Olimpiadă… Este un erou pentru țara sa, dar și pentru vecinii finlandezi împotriva cărora a refuzat să lupte.
„Soldatul sovietic” lasă loc unui erou adevarat
Două zile și două nopți au durat protestele de la Tallin care au urmat deciziei guvernului local de a demonta monumentul în bronz al ostașului sovietic „eliberator” și de a-l muta în cimitirul celor care au căzut în timpul depresurării Tallinului. Evident, cei care s-au opus mutării statuii erau etnici ruși, pentru majoritatea nordică așa-zisa eliberare nefiind decât o nouă ocupație. În locul respectivei statui, Primăria a pus replica in bronz a susnumitului luptător, al cărui nume era, inițial, Christian Trossmann. Campionul estonian refuză să lupte
După ocuparea țărilor baltice de către Moscova, Palusalu a fost închis într-un lagăr și apoi trimis în linia întâi în războiul dus de URSS împotriva Finlandei, cunoscut sub numele de „Războiul de iarnă”. Palusalu a aruncat armele și s-a predat soldaților finici spunând că el nu lupta contra fraților săi. Din fericire pentru el, a fost recunoscut de către gimnastul finlandez Heikki Savolainen, care l-a găzduit în propria casă, la Helsinki. Mai mult s-a oferit voluntar și a luptat împotriva rușilor, în ceea ce se numește în istorie „Războiul de iarnă”.
După armistițiul ruso-finlandez, în scenă intră Germania, ai carei agenți îl arestează pe Palusalu, sub acuzația de a fi agent sovietic. Din nou eliberat, după stabilirea identității, va fi arestat, pentru a doua oară de sovietici, în 1945 și trimis în Gulag. Eliberat după dezghețul declarat de Hrusciov, a murit la Tallin, în vârstă de 79 de ani, fără să mai apuce să-și vadă țara eliberată de sub jugul sovietic. După cum el însuși obișnuia să spună, nu regretă nimic în viață. „Am avut propria mea Olimpiadă… Am fost înscris la biatlon, dar a fost o luptă pe viață și pe moarte.” Așa au fost acele vremuri.
Declarat erou de două țări, a luptat ca sportiv pentru alte două, iar ca militar a fost adversar al altor două. Așa au fost acele vremuri(Octavian Metoni)
Sursa foto: www.narvax.com
Care echipă de vis din ultimul sfert de secol e mai bună?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER